În 17 februarie, acum 23 de ani, Rolf Bossert îşi punea capăt zilelor, în Frankfurt am Main. În urma lui a rămas o poezie a cotidianului românesc ceauşist şi a unei vieţi interioare în căutarea unor orizonturi cît mai largi, o poezie scrisă cu candoare şi furie deopotrivă. Anul trecut, la Editura Institutului Cultural Român, a apărut, în traducerea binevenită a Norei Iuga, volumul bilingv Ich steh auf den Treppen des Winds/Stau pe treptele vîntului, prefaţat de Gerhardt Csejka şi postfaţat de Ernest Wichner. Cititorul român are, astfel, acces la scrierile unuia dintre poeţii cei mai sensibili care au creat în mediul românesc. E o apariţie editorială salutată de Observator cultural; grupajul de texte din numărul de faţă nu se concentrează exclusiv asupra acestui volum, ci îl percepe, mai degrabă, ca pe un punct de plecare. Întîi şi întîi de toate, pentru o recitire a lui Bossert.

Articole in legaturaUn mic killer al straşnicului cotidian„Un pachet de iubire &furie abia început“Însemnări disparate despre Rolf Bossert

În 17 februarie, acum 23 de ani, Rolf Bossert îşi punea capăt zilelor, în Frankfurt am Main. În urma lui a rămas o poezie a cotidianului românesc ceauşist şi a unei vieţi interioare în căutarea unor orizonturi cît mai largi, o poezie scrisă cu candoare şi furie deopotrivă. Anul trecut, la Editura Institutului Cultural Român, a apărut, în traducerea binevenită a Norei Iuga, volumul bilingv Ich steh auf den Treppen des Winds/Stau pe treptele vîntului, prefaţat de Gerhardt Csejka şi postfaţat de Ernest Wichner. Cititorul român are, astfel, acces la scrierile unuia dintre poeţii cei mai sensibili care au creat în mediul românesc. E o apariţie editorială salutată de Observator cultural; grupajul de texte din numărul de faţă nu se concentrează exclusiv asupra acestui volum, ci îl percepe, mai degrabă, ca pe un punct de plecare. Întîi ş