E adevarat: crimele, violurile, talhariile si gainariile infractorilor romani submineaza securitatea cetatenilor italieni. Una dintre vestile proaste e ca o vor mai face pentru un timp. si nu pentru ca o suma de conspiratori obscuri de la Bucuresti fac un scop in sine din asa ceva, ci intrucat combaterea unui asemenea fenomen necesita timp, strategii inteligente si bani. Daca situatia existenta s-ar limita macar si la aceasta ecuatie, normalitatea s-ar putea instala la un moment dat.
Realitatea e insa alta. O conferinta de presa, tinuta ieri de politia din Roma si retransmisa de posturile de televiziune de la Bucuresti, pe tema ultimelor incidente in care au fost implicati suspecti cu cetatenie romana, ar trebui sa fi trezit fiori oricarui peninsular de rand. Pentru ca statul sau, statul italian, pare sa-si fi propus sa duca el insusi spre abis siguranta cetatenilor sai, mai mult decat o pot face romanii, mai mult decat au facut-o odata bandele de albanezi, mai mult chiar decat ar putea-o face celebrele grupari mafiote, politicienii iresponsabili si toate campaniile isterice de presa. S-a facut ieri primul pas, prin intermediul unui gest exagerat al unei institutii abilitate sa supervizeze, vigilent si la rece, siguranta nationala. Adica politia.
Cand insasi politia renunta la anchetele obiective pentru a se transforma in terenul accidentat de joaca al pornirilor viscerale din societate, compromiterea ideii de siguranta nationala se apropie periculos de punctul culminant. Asta s-a intamplat ieri la Roma, cand imaginile (parca desprinse din galeria de la Revolutia din decembrie ’89) cu seful politiei locale si subalternii sai care au anchetat tragedia fetitei de 14 ani violate de doi agresori romani au traversat limitele dramei, pentru a trece santul ridicolului, circului si lipsei de responsabilitate.
Oricat de odioasa e infractiunea, confe
