Teatrul radiofonic are aproape aceeaşi vechime cu Radioul românesc. Astfel, la mai puţin de patru luni de la inaugurarea postului public de radio (1 noiembrie 1928), la 18 februarie 1929 se transmitea prima piesă de teatru la microfon, "Ce ştia satul" de V. Al. Jean", avându-i în rolurile principale pe Maria Filotti şi Romald Bulfinski de la Teatrul Naţional din Bucureşti.

Anunţând-o, revista "Radiofonia" menţiona fără echivoc: "În Broadcastingul românesc producţiunea aceasta trebuie subliniată fiind prima încercare de a da teatru în studio." Cu acest prilej, Societatea Română de Radiodifuziune a organizat, ieri, o întâlnire la care au participat actori ce şi-au unit destinele cu Teatrul Naţional Radiofonic, personalităţi ale vieţii culturale şi reprezentanţi ai celor mai importante instituţii de cultură din România. De asemenea, s-a lansat volumul "Am ales Teatrul Radiofonic..." (Editura "Casa Radio"), ce reuneşte memoriile binecunoscutului regizor Mihai Zirra, considerat unul dintre întemeietorii Teatrului Naţional Radiofonic. Celor prezenţi li s-a oferit şi un fragment din piesa radiofonică "Mansardă la Paris cu vedere spre moarte", de Matei Vişniec, în interpretarea actorilor Virgil Ogăşanu, Irina Petrescu, Mihai Dinvale şi Florin Anton.

La ceas aniversar, actorul Ion Lucian a mărturisit că teatrul radiofonic a fost o instituţie care a mângâiat sufletele românilor atunci când trebuia, era bucuria maselor, a însemnat o adevărată Academie a Limbii Române, fiind singurul loc unde poţi să auzi limba română nealterată.

Teatrul radiofonic are aproape aceeaşi vechime cu Radioul românesc. Astfel, la mai puţin de patru luni de la inaugurarea postului public de radio (1 noiembrie 1928), la 18 februarie 1929 se transmitea prima piesă de teatru la microfon, "Ce ştia satul" de V. Al. Jean", avându-i în rolurile principale pe Maria Filotti