Rosa Montero Povestea regelui străveziu Traducere de Ileana Scipione RAO International Publishing Company, Bucureşti, colecţia „RAO Contemporan“, 2007, 448 p. Povestea regelui străveziu este una dintre cărţile pentru care mi-am dorit să încep această serie de articole. Din simplul şi neplăcutul motiv că e foarte uşor să treacă neobservată. Numele Rosa Montero nu cred că spune prea multe cititorului român, iar editura românească la care a apărut acest roman nu face prea mult pentru cărţile pe care le publică. În plus, îmi pare rău că trebuie s-o spun, la RAO apar de-a valma cărţi mediocre sau imposibil traduse (ca recentul Serdar Özkan, un scriitor turc tradus prost din engleză), alături de cărţi minunate, ca această Poveste a regelui străveziu, impecabil tradusă de Ileana Scipione. Amintesc din nou că numele traducătoarei apare în această colecţie doar la pagina de copyright. Rosa Montero e deopotrivă jurnalistă şi prozatoare, în ambele activităţi excelînd. A obţinut numeroase premii pentru articolele şi reportajele din El País, cel mai important cotidian spaniol, la care lucrează de mulţi ani. În 1977, a primit Premiul „Manuel del Arco“ pentru interviurile publicate în ediţia de duminică, fiind prima dată cînd acest important premiu pentru jurnalism a fost primit de o femeie, iar în 1980, a primit Premiul Naţional pentru Jurnalism şi a devenit redactor-şef al săptămînalului El País Semanal. Ca scriitoare, a publicat o serie întreagă de romane, dintre care două au apărut în româneşte, tot la RAO: Ziua inocenţilor, în 2005, şi Stăpîn iubit, în 2006, ambele în traducerea Gabrielei Grigorescu. În 2003, a obţinut Premiul „Qué leer“ cu romanul La loca de la casa (Nebuna casei), un roman încă netradus în româneşte, premiu pe care îl va obţine şi pentru Povestea regelui străveziu, în 2005. Probabil, nici acest premiu nu spune prea multe cititorilor români, dar cei