Românul a glumit şi s-a amuzat dintotdeauna. Fie că avea sau nu ce pune pe masă, a existat mereu un ingredient gratuit: umorul. Aşa se face că în toate almanahurile din ’89, pe lângă reţete, există şi glume care le condimentează.
În Albumul literar gastronomic citim: "La un banchet, Einstein îi spuse unei doamne care insista să-i explice teoria relativităţii: cum aş putea să-ţi explic prepararea tăieţeilor dacă nu ştii ce-i aia făină?". În acest almanah se află şi rugăciunea gurmandului: "Dar mai presus de toate, cred în vinul bun, şi cred că se va mântui acel ce crede. Şi cred în turtă şi în pateu: una fiind mama, iar celălalt fiul. Al nostru tată adevărat e ficăţelul. Şi pot fi trei şi doi şi unul singur. Şi toţi ca unul din ficat se trag". Tot în zona umoristică întâlnim şi câteva întâmplări sau obiceiuri adevărate, de prin toată lumea adunate, care întreţin voia bună. De exemplu, "Pasionat pescar amator, lui Marcus Antonio îi era ciudă pe nobilii egipteni din suita reginei, mai norocoşi la pescuit decât el, care în ziua aceea nu prinsese nimic. Pentru a-l îmbuna, Cleopatra îi zise: Egiptenilor le e dat să prindă peşti, iar romanilor, să prindă regi". Sau: "Jonathan Swift îi asemăna pe cei care se lăudau cu strămoşii lor cu cartofii: ce-i mai bun se află în pământ".
În Almanahul Femeia, pe lângă reţete de salate şi îngheţate, citim la rubrica umor: "Dragul meu, astăzi am spulberat încă un mit masculin. Mi-am dat seama că sunt superioară tuturor bărbaţilor care se pretind gospodari! Am reparat robinetul de la bucătărie fără să consum şase sticle cu bere şi fără să alerg de trei ori la meşterul instalator cu care să beau încă trei beri!".
Nici din Almanahul gospodinei nu lipsesc glumele: "Ghidul: Priviţi, lângă acest lac minunat se afla odinioară o moară de vânt. Turistul: Şi ce s-a întâmplat cu ea, a fost demolată, nu-i
