"Romania este tara in care nimic, niciodata, nu se termina..."

Boc il acuza pe Tariceanu ca a lasat tara in plina criza financiara si a vandut resursele naturale. Tariceanu il da in judecata si spune ca actualul guvern si bugetul sau vor falimenta Romania.

O cearta surda intre doi politicieni chiori la problemele adevarate ale romanilor.

Boc versus Tariceanu - un conflict care frizeaza infantilismul pentru ca rateaza esenta, iar actorii lui ori se prefac ori chiar nu inteleg ca economia Romaniei este, din fericire, prea putin tangenta cu activitatea lor.

Intr-un cuvant, si Boc si Tariceanu se folosesc de criza financiara, ce tocmai incepe sa mature si prin buzunarele si conturile romanilor, pentru a-si aroga sau critica reciproc lucruri pentru care nu au niciun merit.

Ciondaneala dintre fostul si actualul premier este exemplara pentru natura clasei politice din Romania, formata dupa 1989. Ea tradeaza principalele reflexe ale gandirii liderului politic roman. Reflexe care, de obicei, sunt falimentare pentru interesul cetateanului de rand.

Din totdeauna, grija permanenta a guvernantilor a fost sa critice, sa se scuze si sa invoce neputinta implacabila aruncata de destin asupra noastra.

La inceput, guvernantul da vina pe predecesorul sau si pe "greaua mostenire" lasata prin testament, apoi invata cum sa dea vina pe opozitie, pe straini si pe lipsa resurselor, pentru ca in final sa sfarseasca apoteotic, dar catastrofal, sustinand ca "mai mult de atat nu s-a putut, desi am facut tot ce a fost omeneste posibil".

In tot acest timp, nimeni nu a avut interesul sa fie consecvent macar unui singur proiect national. In Uniunea Europeana, ca si in NATO de altfel, am intrat pentru ca am fost trasi fortat de maneca. Am fost si suntem inca Ceanusareasa Europei, copilul cel mai sarac si ma