SAM MENDES a reuşit o ecranizare a romanului

Slui Richards Yates despre drama unui cuplu american din anii ’50 a cărui coeziune se dizolvă în mijlocul unei vieţi confortabile, dar lipsită de perspectiva marilor pasiuni. Chiar dacă n-ai citit romanul lui Yates după care Sam Mendes şi-a realizat filmul, story-ul este recognoscibil în lumina unui mare roman, Madame Bovaryal lui Gustave Flaubert. Un cuplu în care soţii au aproximativ aceeaşi vârstă, 30 de ani, traversează o criză conjugală. Frank Wheeler (Leonardo DiCaprio) este funcţionar, departamentul vânzări şi marketing, la o firmă (Knox) la care a lucrat într-un deplin anonimat şi tatăl său, iar April Wheeler (Kate Winslet), soţia sa, este o actriţă mediocră destinată unei frumoase cariere de gospodină într-o frumoasă casă cu clasica peluză în faţă. Situaţia celor doi soţi este una confortabilă, doi copii reuşiţi, prieteni de familie care proiectează asupra lor imaginea unui cuplu fericit, dacă nu chiar ideal. Undeva în trecut se află câteva vise abandonate, fără a fi încărcate însă de semnificaţia unor vocaţii derealizate, o fotografie cu cei doi având în fundal Turnul Eiffel asupra căreia camera trece cu discreţie pentru a reveni ca decupaj dintr-un album de familie constituie emblema posibilităţii unei evaziuni romantice. Soţii Wheeler nu se remarcă prin nimic, nu revendică nicio pasiune devastatoare, nicio propensiune pentru tragedie, niciun talent ascuns capabil să erupă vertiginos. Frank Wheeler pare împăcat cu acest traseu destinal punctat de câteva aventuri nesemnificative, diferenţa o face însă Madame Wheeler în care se trezeşte doamna de Bovary: „married, two children shouldn’t be enough?“. Acest surplus de complexitate sau de conştiinţă generează dezechilibrul, nemulţumirea are la bază eşecul unei cariere artistice care ar fi funcţionat compensatoriu pentru toate acele dorinţe rămase neîmplini