Celebrul naturalist britanic, autorul controversatei teorii despre evoluţia şi originea speciilor, ar fi suferit de o formă de autism denumită sindromul lui Asperger, formă ce este corelată cu creativitatea şi originalitatea de geniu. Profesorul de psihiatrie Michael Fitzgerald de la Colegiul Trinity din Dublin susţine că are argumente să creadă că Charles Darwin, care s-a născut pe data de 12 februarie, în urmă cu 200 de ani, suferea de o serie de tulburări de comportament ce se regăsesc descrise într-o formă aparte de autism, sindromul lui Asperger. Acesta a susţinut teza, miercuri, cu ocazia unei conferinţe organizate de Colegiul Regal al Psihiatrilor din Marea Britanie. “Se pare că aceleaşi gene care produc autismul şi sindromul lui Asperger, sînt responsbaile şi pentru un grad mare de creativitate şi originalitate. Faptul că suferea de sindromul lui Asperger i-a oferit lui Charles Darwin capacitatea de a se concentra cu mult mai bine asupra activităţii sale, capacitatea de a persevera şi de a observa nişte detalii care altfel i-ar fi scăpat, precum şi energia de a-şi dedica întreaga viaţă unui domeniu şi independenţa şi distanţarea critică faţă de felul în care a fost tratat acest domeniu pînă la el”, a explicat psihiatrul britanic.

Semnele acestui tip de autism ar fi fost vizibile încă din copilăria lui Darwin, marele om de ştiinţă fiind un copil însingurat. Profesorul Fitzgerald susţine că imaturitatea sa emoţională şi frica de intimitate s-au extins din copilărie spre perioada de maturitate. Marelui naturalist nu-i plăcea să socializeze şi prefera în schimb să se plimbe îndelung, singur, respectînd acelaşi traseu, zi de zi. A corespondat aproape cu compulsivitate, însă aceste scrisori erau impersonale, dedicate exclusiv cercetării ştiinţifice, fiind lipsite de orice formă de adresare socială, personală. Charles Darwin a fost şi un colecţionar