În decembrie 1989, Toma Roman Jr. (fiul scriitoarei Adriana Bittel și al profesorului de științe politice Toma Roman) avea 14 ani. Sursa: Sorin Antonescu
Estimp, a absolvit în 1994 Istoria la București, din 2005 e doctor în istoria economiei la ASE, face gazetărie și ce s-a gândit el? Ia să-i tragă niște interviuri despre Ceau șești cu Iosif Banc, Camil Roguski, Emil Bărbulescu și Serghei Mizil, cu Vasile Bărbuleț, Ștefan Kostyal, arhitectul Alexandru Budișteanu, colonelul Voicu Zdrenghea și Toma A. Toma (cel care știe detalii despre arestarea lui Ceaușescu din 1936).
Așa s-a închegat volumul „Ceaușescu văzut de aproape”, apărut la Curtea Veche în ianuarie, când posacii nostalgici ceaușiști încă oftau pe la Ghencea, deși Ceaușeștii ar fi murit cu noi toți de gât în decembrie ’89, ne-ar fi dus cenușa direct la canal, ar fi pus tunurile pe Transilvania și, în general, ar fi spulberat România în numele megalomaniei lor paranoice!
Nu aflăm cine știe ce chestii șocante. Ceaușescu era o jale umană frustrată la modul grotesc, nici rural, nici urban, un soi de submahala împăienjenită de sărăcie, bâlbâială, umilințe de calfă cu patologie marxist-leninistă. Un bolșevic primitiv, complexat, dictatorial și răzbunător cât încape, iute la minte, fără scrupule când era vorba de acumulat putere, mare sforar la interne și îmbârligător la externe. Un carnasier elementar, pentru care fobia maghiară și rusofobia au func ționat la fix, adică atâta cât era necesar pentru propriul cult al per sonalității. Cine mai crede că delirul lui de grandoare se confunda cu patriotismul, că planurile de autonomie în CAER și excepție în pactul de la Varșovia erau altceva decât patosul discreționar al curcanului în ograda amenințată de cvasidemocrația păsăretului estic aburit cinic și mercantil de fâlfâitul apusean - dă dovadă de-o în duioșătoare, dar culpabilă credu
