AŞA CUM am mai avut prilejul sa relev in România literară, nr. 2 din 18 ianuarie 2008, Nicolae Scurtu s-a impus ca un eminent si laborios istoric literar, preocuparea sa esentiala fiind aceea de a cerceta, cu pasiune si competenta, arhivele marilor biblioteci si ale celor particulare, descoperind si transcriind documente, manuscrise si scrisori inedite, revelatorii pentru destinul, opera si personalitatea unor reprezentanti de seama ai literaturii române. Dintre lucrarile sale deosebit de importante reamintesc editiile critice G. Calinescu: Scrisori si documente (1979), E. Lovinescu: Scrisori si documente (1981), Ion Barbu in corespondent (1982).

In anul 2007, Nicolae Scurtu ne-a oferit un substantial volum de Cercetari literare, subintitulat Scriitori dâmbovifeni, la Editura Biblioteca din Târgoviste. Recent, a scos la lumina volumul al doilea, purtând acelasi titlu si subtitlu. Trebuie insa precizat ca, in ambele volume, Nicolae Scurtu nu s-a limitat la scriitorii care descind direct din acest spatiu geografic, ci si-a extins aria cercetarilor sale si la alrii, care in anumite etape s-au identificat cu spiritualitatea fostei Cetati de Scaun a Tarii Românesti. Noul volum aduce date noi despre I. Al. Bratescu-Voinesti, loan I. Cioranescu, Alexandra Cioranescu, G. O. Gârbea, I. C. Vissarion, Mircea Horia Simionescu, Mihail Ilovici si revista Cristalul, Radu Cosmin, Marin Bucur. Dintre documented importante, inedite pâna acum, cuprinse in noul volum, amintesc, in primul rând, scrisoarea pe care I. Al. Bratescu-Voinesti i-a trimis-o lui Tudor Arghezi, la 2 august 1946. Datele autobiografice precizeaza o etapa majora a vietii lui I. Al. Bratescu-Voinesti din timpul primului razboi mondial, dupa doi ani de neutralitate a tarii noastre: „Am intrat si noi in razboi. In calitate de capitan de rezerva am fost mobilizat si insarcinat cu indeplinirea slujbei de Com