Cine n-a auzit melodia "Zaraza" şi n-a fost impresionat de versurile ei dar şi de interpretarea aparte a trubadurului Cristian Vasile?
Între cele două războaie mondiale "Zaraza" lui Cristian Vasile devenise un veritabil "imn". "Vreau să-mi spui frumoasă Zaraza/ Cine te-a iubit?/ Câţi au plâns, nebuni pentru tine/ Şi câţi au murit!/ Vreau să-mi dai gura-ţi dulce, Zaraza,/Să mă-mbete mereu,/ De a ta sărutare, Zaraza/ Vreau să mor şi eu!" Brăilean ca şi Jean Moscopol, Cristian Vasile a interpretat şlagăre de mare succes în perioada interbelică. După ce a absolvit liceul în oraşul natal, Cristian Vasile a luat drumul Bucureştilor. S-a înscris la Conservator. Dorea să devină solist de operă şi părea neclintit în hotărâre. "Plec la Bucureşti din Brăila cu costumul de haine pe mine şi sub braţ cu pacheţelul înfăşurat în hârtie, o cămaşă de schimb şi cu altul, imens, de iluzii." Sunt cuvintele lui Cristian mărturisite într-una din scrisorile adresate mai târziu medicului brăilean Nicu Teodorescu.
CONSERVATORUL
În Bucureştiul plin de tentaţii la fiecare pas, Cristian Vasile a început o nouă viaţă. În anii dintre războaie protipendada intelectuală a Capitalei se dădea în vânt după spectacole de ţinută. De asemenea, restaurantele şi grădinile de vară faimoase precum "Zissu", "Cina", "Lafayette" şi alte câteva precum "La Răcaru", "Băneasa", "La Şosea" ori "Roata lumii" erau la mare căutare. Aici poposeau seară de seară orchestre care susţineau programe atât de bune încât publicul sorbea spectacolul "pe nerăsuflate". Pentru un provincial precum Cristian Vasile, îndrăgostit până peste cap de muzică, împătimit chiar, hotărât să-şi urmeze visul şi de a deveni cântăreţ de operă, ispita a fost cu atât mai mare, oferindu-i-se două extreme: glorie şi năpastă. A gustat din ambele cupe.
"Opera... Ah! Opera! Visul meu dintotdeauna. Ascult