In contextul veniturilor umflate cu pompa in cazul unor sefi de institutii publice, este explicabila inghesuiala democrat-liberalilor braileni, denuntata public de liderul Eugen Badalan, la imparteala posturilor de directori de deconcentrate. Este vorba despre zeci de milioane lunar, chiar sute de milioane de lei vechi in unele cazuri, asa cum a aratat ziarul nostru chiar zilele trecute. Sa fie clar: nu este vorba despre salariile din cartea de munca a respectivilor sefi, care sunt unele rezonabile pentru functia in sine, ci despre VENITURILE reale anuale.

Si asta deoarece salariile ca atare sunt niste firimituri comparativ cu sporurile, indemnizatiile, primele de vacanta si alte stimulente despre care noi, contribuabilii, habar n-avem. De fapt, in Romania s-a ajuns la un paradox: la ora actuala, in sistemul public se castiga mai bine decat in sistemul privat. Sigur, nu vorbim despre venituri exorbitante in cazul functionarilor simpli, al politistilor de strada, al medicilor rezidenti, al profesorilor din preuniversitar. Avem de-a face cu venituri, in unele cazuri uriase, cand vorbim, in general, despre sefi. Culmea, nici macar primarul municipiului sau presedintele Consiliului Judetean, alesi de populatie, care ocupa niste functii ce presupun o mare responsabilitate nu reusesc sa atinga veniturile unora dintre subalterni. A administra un municipiu sau un intreg judet cu toate problemele lui nu este un lucru simplu. Tocmai de aceea unii sunt realesi in functii, in vreme ce altii sunt sanctionati de electorat dupa primul mandat. Faptul ca, in prezent, chiar si in conditiile crizei, este mai atractiv sistemul public, o arata migrarea unor oameni de afaceri spre acest sector. De pilda, Florin Carligea si Ionel Adetu, ambii de la PDL, sunt gata sa-si lase balta afacerile pentru un post de conducere in sistemul de stat. In realitate, afacerile nu sunt lasate de