Barca de 8 plus 1 a României, medaliată cu bronz la Beijing, are acum o medie de vîrstă de 19,2 ani, după ce opt sportive s-au retras

Poiana Braşov pare o staţiune pustie. Fără zăpadă, turiştii au ales alte destinaţii. Telecabina e oprită, la fel şi teleschiul. Lotul naţional de canotaj nu şi-a schimbat însă locul de antrenament. "De cînd sînt la lot, se ştie: în ianuarie, venim în Poiană să facem pregătirea fizică", mărturiseşte antrenorul lotului olimpic, Mircea Roman. A selecţionat 27 de fete de la toate cluburile din ţară. "Sînt puţine. Am luat aici şi cîteva junioare să le avem sub observaţie. Altele, din păcate, nu mai sînt. Spre exemplu, înainte de a începe pregătirile pentru Beijing, am avut 38 la antrenamente şi acelea selecţionate. Acum însă, de unde să mai aducem?", adaugă tehnicianul.

8 kilometri de pante

E ora 8:00 dimineaţa şi fetele au ieşit în faţa hotelului Caraiman. Fac mişcările de încălzire şi se pregătesc să urce pantele din Poiană. Au de făcut un traseu de peste opt kilometri. Sînt însă de cinci săptămîni în Poiană şi totul li se pare un fleac. "A fost frumos cînd era zăpadă, acum nu e deloc plăcut să alergi prin noroi", spun fetele. Pînă la baza muntelui merg în şir indian. În faţă e Eniko Barabas, singura canotoare care a fost în barca de 8 plus 1 la Beijing. "Enţi e şefa. Pe ea o ascultăm", spune junioara Andrea Boghian.

Fetele pleacă în alergare. Mircea Roman le aşteaptă în faţa hotelului. "Sînt foarte mulţumit de felul în care se pregătesc. Fiecare ştie ce are de făcut, nu trebuie să le spun de mai multe ori", declară tehnicianul. După o oră şi jumătate, canotoarele se întorc. Le-a îngheţat transpiraţia pe faţă. "Abia aşteptăm să plecăm de aici, de la munte! Vrem pe apă, să vîslim, aici sîntem ca nişte peşti pe uscat", spune Roxana Cogianu, care a fost şi ea la Beijing, luînd startul împreună cu I