Putini par a se mai gindi - precum brasoveanul Gheorghe Lala, unul din chipurile Romaniei profunde - sa lase copiilor lor o lectie de demnitate, sau un nume nepatat, sau o tara in care sa poti fi liber. Putini par a observa ca, cu cit lasa mai mult copiilor lor, cu atit parca se diminueaza Romania. Recentul film "Valkyrie", comentat si in paginile Ziarului de Iasi de Adrian Cioflanca, mi-a adus aminte de Dietrich Bonhoeffer, tinarul pastor protestant german executat in 1945 de nazisti pentru vina de fi facut parte din rindul celor care s-au alaturat complotului colonelului Von Stauffenberg. Bonhoeffer, ca si Von Stauffenberg, si-a pus problema responsabilitatii si libertatii personale fata de orice tiranie si orice determinism. Astfel, meditind in 1943 asupra deceniului care trecuse de cind Hitler preluase puterea in Germania, Bonhoeffer scria: "Trebuie sa ne asumam responsabilitatea pentru modelarea istoriei in orice situatie si in orice clipa, fie ca sintem invingatori, fie ca sintem invinsi. Cine nu va ingadui nici unei imprejurari sa-l scuteasca de responsabilitatea pentru cursul istoriei - din cauza ca stie ca in ultima instanta acesta i-a fost daruit de Dumnezeu - va avea o relatie mult mai fructuoasa cu evenimentele istoriei decit cea pe care i-o permite simpla critica sau simplul oportunism. A vorbi despre cum trebuie sa murim luptind eroic, mergind la moarte sigura, nu e deloc eroic, ci doar un refuz de a da piept cu viitorul. Suprema intrebare pe care trebuie sa si-o puna omul responsabil nu e cum sa moara eroic pe cimpul de lupta, ci cum va trai generatia care vine". Oricine actioneaza in numele "necesitatii", considerind ca "asa merge lumea" si ca a actiona oportunist e normal, nu face decit sa ridice necesitatea la rang de principiu" si astfel sa substituie voii lui Dumnezeu propria lui lege, mai scrie Bonhoffer. Descriind cei zece ani de dictatura nazis