Premiul Strega -

Paolo Giordano

Cele şapte capitole ale cărţii lui Paolo Giordano, Singurătatea numerelor prime (La solitudine dei numeri primi, Mondadori, 2008), având fiecare indicat anul revelant pentru cei doi protagonişti, sunt precedate de o remarcă citată din Sylvie (1853) de Gérard de Nerval privind ridicolul modei trecute. Şi eroina debutantului Paolo Giordano îmbracă la un moment dat rochia de mireasă a mamei, trădând prin gest şi comentariu, asemenea eroinei lui Nerval, aceeaşi reacţie de atracţie-respingere. Relevarea ambivalenţei îşi are rostul ei în ambele opere concentrate asupra psihologiei personajelor.

Volumul lui Giordano, câştigător al râvnitului premiu Strega, surprinzător de bine construit şi scris, având în vedere vârsta şi profesiunea autorului (fizicianul torinez s-a născut în 1982), urmăreşte pe durata 24 de ani întârziata şi dificila maturizare a doi tineri: 1983 este anul indicat pentru prima întâmplare cu consecinţe psihice mai grave chiar decât cele fizice, din primul capitol, 2007 pentru cel din urmă.

Ceea ce particularizează scrierea lui Giordano este modalitatea sintetică de narare făcută de asemenea manieră încât să te oblige să umpli marile goluri dintre evenimente, dându-le astfel ponderea cuvenită, descoperindu-le impactul.

Suspensul este asigurat de la primele două capitole care sintetizează, fiecare în parte, experienţe traumatizante suferite în clasele primare: faptele, circumstanţele şi cam atât. De jenă că se scăpase pe ea, Alice, trimisă la schi de ambiţiosul său tată (surd la aversiunea ei pentru sport), vrând să coboare muntele neştiută de nimeni, a căzut în zăpadă, fără să se mai poată ridica. Cum, când, în ce stare a fost găsită, de cine, cum au reacţionat ai ei nu se spune. O vom regăsi peste două capitole, adolescentă, cu un defect uşor, dar dureros, la mer