Mereu-Mereu, prinţesa dolofană,
Nu mai punea demult geană pe geană,
Gîndindu-se-n cearceafuri şi în perne
La prinţul ei plecat în cruciade
Întru-apărarea flamurii eterne
A Domnului ce doar în ceruri şade
Şi ne priveşte, tandru, cu binoclul,
La cît de viu ne arde-n inimi focul
Şi cum mai cerne dînsa, ca prin sită,
Cu coapsele, odaia infinită...
Mereu-Mereu, prinţesa dolofană,
Nu mai punea demult geană pe geană,
Gîndindu-se-n cearceafuri şi în perne
La prinţul ei plecat în cruciade
Întru-apărarea flamurii eterne
A Domnului ce doar în ceruri şade
Şi ne priveşte, tandru, cu binoclul,
La cît de viu ne arde-n inimi focul
Şi cum mai cerne dînsa, ca prin sită,
Cu coapsele, odaia infinită...