Era de aşteptat ca obişnuita Panoramă a filmului italian (dat fiind numărul mare de originari din peninsulă stabiliţi în împrejurimi, în regiunea Hainaut) de la Mons să cuprindă şi o selecţie de ultimă oră. Printre cele şase titluri alese pentru ediţia a 25-a a Festivalului Internaţional al Filmului de Dragoste se află şi „Mar Nero”. Interpreta principală a filmului, Ilaria Occhini (actriţă cu o lungă carieră teatrală, în primul rînd, începîndu-şi activitatea sub bagheta lui Visconti), a obţinut Premiul de interpretare feminină la ediţia 2008 a festivalului de la Locarno. Vine, aşadar, la Mons, cu o bună carte de vizită. La festival, „Mar Nero" a avut două proiecţii, ambele la Plaza Art, în centrul oraşului, lîngă Teatrul Regal, una duminică seara şi alta ieri, la ora 15.00 (Sala 1).

Pe noi, filmul ne interesează, în primul rînd, pentru pregnanta participare românească, apoi pentru că a fost turnat şi în Deltă şi, deloc în ultimul rînd, fiindcă arată şi altă imagine a românilor decît aceea pe care, din nou, în aceste zile, italienii vor să o vînture în toate zările. „Mar Nero” este povestea unei întîlniri între două femei. Gemma este o persoană în vîrstă, ursuză, imposibilă aproape (îi sare ţandăra din orice). Norocul ei, recunoscut, este că a dat de o fată din România care îi suportă toate capriciile. Cînd, însă, Angela (Dorotheea Petre) trebuie să se întoarcă numaidecît acasă (soţul nu-i mai răspunde la telefon), Gemma, neputîndu-se lipsi de tînăra ei îngrijitoare, se hotărăşte să vină cu ea în România. Actriţa italiană mărturisea la Locarno cît de bine s-a simţit alături de Dorotheea Petre, şi cît au contribuit ataşamentul, sinceritatea şi sensibilitatea acesteia la reuşita filmului şi a propriei interpretări. Regizorul, Federico Bondi, aflat la primul lui lungmetraj, a parcurs o experienţă similară, din care s-a inspirat la scrierea scenariului.