"Este dimineaţa. Într-unul din turnurile înălţate pentru apărarea Dublinului, Stephen Dedalus trage cu urechea distrat la improvizaţiile tunătoare ale prietenului său, Mulligan... De cuvintele lui se agaţă plutind firele de lână ale unui motiv al covorului. Orele trec şi o dată cu ele un alt desen al covorului începe un alt motiv...
Tot astfel, Léopold Bloom, agent de publicitate, se pregăteşte de o nouă zi în aparenţă banală, care prin jocurile memoriei şi ale imaginaţiei, va deveni o veritabilă odisee în 24 de ore ale oraşului Dublin.
De la un monolog interior la altul, relatând ziua de 16 iunie 1904, James Joyce construieşte o operă copleşitoare în care se arată un novator îndrăzneţ."
*
Acesta e romanul Ulysse... Am reprodus subiectul foarte pe scurt, aşa cum este el formulat la începutul ediţiei franceze tipărită în populara Livre de poche şi apărută la Gallimard în 1948. Traducere integrală de Auguste Morel, asistat de Stuart Gilbert, revizuită de Valery Larbaud şi de către autor.
Larbaud, care exclama entuziast: "Sunt nebun după Joyce!", într-o declaraţie dată la Nouvelle Revue Française... Valery Larbaud, cu care a purta o corespondenţă susţinută, printre atâtea alte personalităţi, după cum se vede în volumul Correspondance a lui Joyce tradus de temeinicul cunoscător al operei lui James Joyce, criticul Radu Lupan, şi apărută la Editura Univers în 1984.
Pentru cititorul român, obişnuit cu literatura de tip tradiţional, este bine să parcurgă această corespondenţă, deseori explicând tehnicele folosite în romanul cel nou, practicând o secţiune adâncă în toate straturile culturii universale, în paralelisme greu de imaginat şi cu o enciclopedică măsură a cuvintelor, nu numai ale limbii engleze academice, populare, vorbite, argotice, slanguri etc., cât ale întregului arsenal filologic.
