Dragă Anca,
Săptămâna trecută am pornit de la filozofie ca să ajung la literatură. Acum pornesc de la religie ca să ajung tot la literatură. Tu scrii de multă vreme pe teme religioase în pagina "Din polul plus" a revistei DilemaVeche. Ai îngrijit şi colecţia Înţelepciune şi credinţă de la Humanitas şi seria André Scrima, pentru care îţi sunt cu deosebire recunoscătoare, ca una care am avut norocul să-l cunosc pe cel care dă numele seriei. Din întâlnirile noastre întâmplătoare ştiu că nu dispreţuieşti nici literatura, de aceea sper să nu te superi că-ţi adresez paginile care urmează.
Întrebarea pe care mi-am pus-o la un moment dat şi pe care ţi-o adresez aici este: care dintre cei patru evanghelişti se dovedeşte cel mai convingător, literar vorbind? Aşadar care are, cel dintâi, harul scrisului? Dacă un cititor absolut obişnuit citeşte cele patru evanghelii la rând, aşa cum am făcut-o eu recent (mi-a luat două zile), care dintre ele are mai multe şanse nu neapărat să-l convingă, pentru că adevărul e în toate, ci să-l bucure, ca orice lucru făcut cu talent şi suflet? Sau, mergând mai departe pe acelaşi fir, care dintre ele a deschis mai multe uşi literare?
Înainte de a încerca un răspuns, să-ţi povestesc o întâmplare din studenţia mea de la Facultatea de Litere. Era înainte de 1989, iar religia, cum bine ştii, era la noi un teritoriu măcar indezirabil, dacă nu de-a dreptul periculos. Cursul şi seminarul de literatură comparată le făceam cu Zoe Dumitrescu-Buşulenga. Temele religioase îi erau familiare, intime chiar, de aceea nu m-am mirat, ca mulţi alţii, când am auzit că şi-a petrecut ultimii ani din viaţă la Mănăstirea Văratec, devenind călugăriţă. Maica Benedicta, fosta noastră profesoară, a murit la 86 de ani. Oricum, la cursuri făcea trimiteri la literatura religioasă fără să se sinchisească de vreo oprelişte. Într-o zi,
