Saci cu haine răsturnați în noroi, plase pline cu farfurii și pahare din plastic folosite, grămezi de sticle cu apă și suc, pungi cu pâine, coji de portocale, ambalaje bătute de vânt care se rotesc trist pe trotuare. De-o parte a drumului, două corturi negre, umflate de un generator. De partea cealaltă, două corturi lungi, improvizate din folii de plastic, prinse de gardul ce străjuiește Parcul Herăstrău, legate cu sfoară și ținute cu cărămizi să nu le zboare vântul. Nu este o tabără de sinistrați. Sursa: Răzvan Vălcăneanțu

1 /. Așa "locuiesc" cele câteva sute de chinezi care protestează în fața Ambasadei Chinei deoarece, spun ei, au fost dați afară de firma unde lucrau. No Romnian, no English", spun cei mai mulți dintre ei. Nu ne înțelegem decât prin semne și prin două-trei vorbe: "puțin", "salut", "frumos", "acasă" și "thank you" . Asta este și problema lui Ionuț, de la o firmă din București, care a venit să recruteze patru băieți pe care să îi angajeze în construcții. "Legal", subliniază el. "Din cauza limbii nu pot să mă înțeleg cu ei. Aș fi vrut să vorbească română, engleză, italiană. Le oferim și mâncare, și bani. Nu țepe cum le-au dat alți români. Am vorbit cu un chinez de la Ambasada Chinei și a zis că nu se bagă. Dacă ar fi vrut, ar fi rezolvat problema lor", crede el. "Par mai ordonați decât noi, stau la rând la ceai" I-ar angaja chiar pentru perioade mai lungi de timp: "Dacă sunt muncitori, cum par a fi, i-aș fi ținut și mai mult. Sunt ordonați, stau la rând la ceai. Parcă sunt mai ordonați decât noi. Limba mi se pare un impediment. Nu putem comunica". Chinezii ar urma să primească și un loc unde să doarmă: la baracă, la locul de muncă, "nu pe străzi, în condiții inumane", spune Ionuț. Îi întreabă dacă au pașaport sau viză. Imediat, este adus de braț unul dintre ei. El scoate din buzunar un "Permis de ședere" valabil până în august 2009. Cei din jur d