» Scaderea actiunilor nu mai este perceputa acum decat de o mica parte din potentialii investitori drept oportunitate.

» In 1929, caderea bursei a tinut mai putin de 3 ani. In acest moment ne aflam dupa un an si jumatate de scaderi.

» Expunerea pe Europa de Est, o zona considerata "sensibila" in aceste momente, a dus la prabusirea actiunilor Erste Bank cu peste 30% in intervalul 10-17 februarie.

Suntem in punctul in care cei care au vazut lunile trecute oportunitati extraordinare in preturile mici de la bursa si-au injumatatit banii sau au pierderi chiar mai mari. Sunt actiuni pentru care pierderile depasesc 90% chiar si pentru investitorii care au intrat la aproape un an distanta pe anumite titluri (de exemplu, cine a cumparat Impact la 1 leu/actiune are o pierdere de 90% daca le-a vandut la 0,1 lei, la fel cel care le-a cumparat la 0,2 lei, dupa o scadere masiva, cu aerul ca face o mare afacere, dar a cedat emotional si le-a revandut la 0,02 lei/actiune). Ce se poate face cand increderea in piata e grav zdruncinata precum in aceste momente? De regula, aici intra puternic investitorii institutionali; din pacate imaginea statelor din Europa de Est este destul de subreda in acesta perioada, fiind considerate un fel de "subprime" ale economiei europene (bondurile emise, de pilda, de Polonia au randamente egale cu cele ale guvernului din Filipine iar cele romanesti au randament dublu fata de cele egiptene), iar fluxurile de capital inspre regiune au inghetat.

Cat de mult va tine scaderea actiunilor? In 1929, in marea criza luata ca reper acum, indicele Dow Jones a cazut de la 434 puncte la 43 in mai putin de 3 ani, dupa care a urmat o revenire anevoiasa astfel incat valorile din 1929 s-au mai atins abia dupa 25 de ani. Daca sentimentul investitorilor ar fi mai pozitiv, am putea miza ca rezultatele trimestriale care vor aparea