„Maestro“ şi Stelian Tănase şi-au dat întâlnire în Cetatea Banilor cu cititorul, cu omul obişnuit, care răsfoieşte cartea purtând semnătura scriitorului, dorind să-l descopere în pagini de volum.

O seară liniştită, cu fulgi de nea căzând din cer. O oră obişnuită pentru o întâlnire cu arta scrisului, cu personajele lui Stelian Tănase din „Maestro“, asta au descoperit cititorii craioveni, la începutul săptămânii. Am deschis şi noi, uşor, uşa galeriei şi am încercat să-l descoperim pe scriitorul Stelian Tănase. Într-o lume în care volumul pierde teren, căci „noi suntem o civilizaţie a ochiului, a imaginii“, deoarece „aceasta este lumea viitorului, de realităţile căreia va trebui să ţinem cont“, rămânem cu convingerea, asemenea scriitorului, că „literatura nu va dispărea“. Şi în această lume, „a mutilării“, îl descoperim pe Stelian Tănase, cel care ne cucerise deja cu „Luxul melancoliei“, „Playback“ sau „Corpuri de iluminat“. Astăzi însă vine „Maestro“, o reînnodare a acestui film, din care fac parte toate celelalte romane purtând semnătura scriitorului.

„La perioade de cel mult doi-trei ani voi publica alt roman. Am reînnodat acest fir după ce am făcut un ocol prin literatura nonfiction. Eu nu consider că scriind nonfiction am părăsit romanul, pentru că tehnicile romanului le-am folosit şi în «Anatomia mistificării», şi în «Clienţii lu’ Tanti Varvara». Eu sunt ceea ce a spus Monica Lovinescu, inţiatorul genului nonfiction în literatura română, al romanului nonfiction. N-am abandonat romanul, deşi am aplicat literatura nonfiction“, a mărturisit publicistul Stelian Tănase.

Cunoscându-l pe Maestro

Şi, chiar dacă este dificil pentru un scriitor să vorbească despre lucrările sale, am reuşit totuşi să aflăm câte ceva de la cel care a adus în paginile romanului său drama ultimelor decenii româneşti. „E dificil pentru un autor să vorbească