Uitat, de parca n-ar fi existat niciodata, razboiul din Afganistan a lasat urme grele de suferinta si in Romania. Pe malul Dunarii, la Galati, clopotele au batut a moarte de doua ori. Lupta cu saracia e platita, adeseori, cu viata
Bebelusul statea infasat in scutec alb, pus intr-o covatica de lemn. Gangurea si privea mirat in jurul sau. Asa l-a gasit Vasilica Sandu pe Ionut, in urma cu aproape 29 de ani, in satul Corbul Vechi. Era copilul unui nepot, Radu, care il facuse impreuna cu Mariana, dar nu dorea sa il tina. Mariana ar fi vrut sa ramana impreuna cu Radu si sa pastreze copilul, dar nu a trecut peste dorinta barbatului. O poveste de iubire incalcita, ce avea sa isi gaseasca o parte din final tocmai in Afganistan. Dar pe atunci, nimeni din Corbul Vechi nu stia ce este Afganistanul sau cine sunt talibanii. "Cand l-am vazut ce frumos era, am zis, "Valeu, lele! Sandele, hai sa il luam!". Barbatu' meu a vrut. Am hotarat sa fie copilul nostru in ziua de Sfanta Paraschiva. Cand mi l-a dat, Radu mi-a si zis: "Ti-l dau, matusa, ca e sangele meu, dar eu cu Mariana nu vreau sa ma insor". Asa a devenit Culita copilul nostru si mi-a fost tare drag de el", isi aminteste Vasilica Sandu. S-au intors cu Ionut in satul Piscu. A copilarit si a crescut acolo. In gradinile si pe ulitele unui sat uitat de lume, cu drumuri desfundate, nu departe de Galati. Mergea la biserica, visa sa ajunga dascal intr-o zi. Cand Ionut a intrat la liceu, tatal vitreg a avut un accident: a cazut din pod si a ramas paralizat. Incepand de-atunci, timp de sapte ani, Ionut si-a purtat tatal intr-un scaun cu rotile, l-a dus pe brate, l-a spalat si l-a hranit alaturi de mama sa. Mergea la liceu in Galati si facea naveta doar ca sa nu o lase singura. Apoi s-a indragostit de Ionelia. Viata si-a urmat cursul. Ionut si Ionelia s-au casatorit si au avut doi copii: Marina si Bogdan. Traiau impreuna in
