"Norocoasele" aveau parte de ajutorul ilegal al unui doctor sau al unei asistente care risca să-şi piardă slujba şi să facă puşcărie. Mai erau "binecuvântate" cele care ajungeau în "cercul" vreunui fost cadru medical, care-şi completa pensia făcând chiuretaje. Tot riscând puşcăria, evident. Mai exista "cunoştinţa" de la farmacie care te putea scăpa de produsul concepţiei cu tot felul de combinaţii medicamentoase, de obicei pe bază de hormoni.
Dacă nu erau într-un cerc care să le asigure accesul la "serviciile" persoanelor de mai sus, femeile trebuiau să improvizeze sau să aplice reţete torturante, încercate şi de altele sau doar auzite.
Femeile care aveau o cunoştinţă cadru medical care mai deţinea şi o trusă se puteau considera norocoase. Operaţia se executa de obicei acasă la femeia însărcinată, pe una dintre mesele din casă, de cele mai multe ori cu un simplu calmant drept anestezie. "Eram la al doilea avort, primul a fost cu sondare şi am avut hemoragie mare. La al doilea am plătit 3.000 de lei, mult mai mult decât aveam salariu pe o lună, unui doctor pensionar. Am simţit tot, a fost pe viu, era o durere imensă. Nu am avut hemoragie atunci, n-au fost complicaţii. Aşa credeam. Am aflat după câţiva ani, când am vrut să avem un copil, că nu o să fiu niciodată mamă. Nu ştiu dacă de la sondare sau de la chiuretaj. Încă regret ce am făcut. La al doilea avort ştiu că era un băiat." E.N. avea 23 de ani în februarie 1989.
Una dintre cele mai folosite metode de provocare a unui avort era "sondarea". Instrumentul folosit era alcătuit dintr-o pară de cauciuc, din cele folosite pentru spălături, de care era legat un furtun foarte subţire, de grosimea unui chibrit şi o lungime de 20-30 de centimetri. Para era umplută cu ser fiziologic, spirt, soluţie cu antibiotice, apă cu săpun, iod sau orice combinaţie despre care se credea că ar
