În vremurile astea grele, în care nu mai credem în nimic, mai sînt şi români care îşi văd de treabă în tăcere

Cristi Balaj e din Baia Mare şi nu are timp să fie toată ziua-bună ziua la Federaţie, să se salute cu şefii. Cu toate că PR-ul sau tinde spre zero, CCA l-a desemnat cel mai bun arbitru român în 2008. Balaj a jucat fotbal de Divizia A şi asta se vede în fiecare secundă arbitrată, în fiecare fază în care se încadrează în peisaj sau se confundă cu jucătorii. I-a ieşit bine miercuri la Sampdoria-Metalist Harkov, deşi gazdele au pierdut şi au cerut, după cum se obişnuieşte, nişte penalty-uri. A fost relaxat si tonic. L-a întrebat pe Cassano, întins pe gazon după un fault mai tare: “Ai nevoie de doctor?” Şi pentru că răspunsul întiîzia: “Vrei dentist, oftalmolog, rezolvăm”, făcîndu-l pe starul Sampdoriei să pufnească în rîs cu faţa strîmba de durere.

Croaţiii l-au acceptat ca arbitru al amicalului din Ghencea tocmai ca urmare a titlului acordat de CCA, iar la cîteva zile după meci i-au trimis la Federaţie un fax cu laude şi mulţumiri. S-a ţinut departe de combinaţii şi de cumetrii cu mafioţii din fotbal şi a avut curaj să-l dea în judecată pe Gigi Becali pentru insulte şi calomnii.

Balaj e corect, dar nu e perfect, nici el şi nici noi nu uităm greşeala de la Bistriţa, chiar dacă e singura importantă în ultimii trei ani. Şi probabil că nu e nici singurul arbitru care a refuzat propuneri perfide. Şi e normal să fie aşa.

Tot în zonă, la Bistriţa, a crescut şi Adrian Crisan, cel mai bun jucător român de tenis de masă al ultimului deceniu. Băiat talentat şi mai ales muncitor, a plecat la 17 ani în Germania să joace pe bani adevăraţi. A continuat să crească departe de scandaluri şi de viciile notorietăţii, a dat bani din buzunar să joace la Olimpiada de la Sydney, a muncit ca un cîine, două antrenamente pe zi, milioane şi milioane de repetări a