Ministrul Sanatatii a plecat recent sa rezolve problemele din teritoriu. El face parte dintre cei care cred ca doar toporul vindeca padurea de uscaturi.

Si, conform unui scenariu obisnuit, ministrul a dezvaluit coruptia sistemului, abuzurile medicilor, practicile medicale deficitare, cadavrele din dulapurile de la urgente. De acolo si nu de la capetele de birocrati de la minister sau de la Casa de Asigurari de Sanatate se-mpute pestele.

In principiu, avea de ce fi suparat. Nu trece saptamana sa nu auzim de cazuri de oameni purtati cu vorba prin tot spitalul, pana isi gasesc un culoar sa moara de extenuare. Periodic auzim de diagnostice si tratamente gresite prescrise de medici neglijenti, neatenti sau pur si simplu bolnavi de oboseala: entorse operate de apendicita, rani tratate cu pansament gastric, clisme administrate in tratarea gripelor rebele. Ministrul le transmite pacientilor si medicilor ca asa nu se mai poate. Ecuatia e simpla ca functionarea unui service auto: sistemul de sanatate trebuie sa bage bolnavii pe la camera de garda si sa-i scoata pe usa din fata deplin sanatosi. Daca nu se intampla asa, nu e vina ministrului, nici a locotenentilor sai sau a belferilor din Casa de Asigurari de sanatate, ci a medicilor.

Aceasta atitudine nu este noua. Toti ministrii au incercat sa stabileasca relatii ca de la om la om cu platitorii de taxe. Asa se scriu tot felul de povesti de iubire cu bani de la buget. Si ce nu fac ministrii sa merite iubirea contribuabililor! Cate promisiuni facute cu jumatate de voce nu le soptesc la ureche. Cel putin la inceput de mandat, ministrii sar din tort urandu-ne multi ani la fiecare intrunire publica. Mierea se acreste repede dupa o vreme de deceptii, in care devine tot mai clar ca nu trebuie sa credem in juramintele facute cu mana pe portofel. Ne-am obisnuit ca, pentru a da un semn ca e in slujba cetateanului,