Henri Paul consideră că noul cod de procedură penală trebuie adoptat rapid. Comisia Europeană a dat recent publicităţii raportul privind reforma în justiţie în România, care face referire la perioada până la 15 ianuarie 2009. Raportul nu este bun. Documentul regretă faptul că progresele subliniate anterior în domeniile reformei sistemului judiciar şi al luptei anticorupţie bat pasul pe loc.

România, afirmă Comisia Europeană, „trebuie să dea dovada existenţei unui aparat judiciar stabil, funcţionând în mod autonom, în măsură a descoperi şi a sancţiona corupţia şi a apăra Statul de Drept”. Cum să nu ne exprimăm îngrijorarea noastră faţă de o asemenea constatare?

Fiind eu însumi jurist şi magistrat, în calitate de membru al Curţii de Conturi, sunt deosebit de sensibil în legătură cu locul instituţiei judiciare şi a rolului său în construcţia democratică a statului.

Acest rol trebuie garantat prin reguli constituţionale, printr-o bună pregătire a actorilor din justiţie şi prin respectul cuvenit faţă de independenţa lor necesară.

Or, traducerea în practica de zi cu zi a principiilor justiţiei democratice este asigurată prin legile de procedură. Iată de ce reforma codurilor şi îndeosebi a codurilor de procedură mi se pare astăzi a fi primordială.

Codurile de procedură - şi, în primul rând, cel de procedură penală - sunt adevăraţi garanţi ai echilibrului care garantează statul de drept.

Acesta este cel care trebuie să garanteze separarea mereu subtilă şi delicată între securitate şi libertate, între eficacitatea sistemului judiciar şi protecţia tuturor împotriva oricărei forme de arbitrar.

Proiectul MJ, un progres real

Codul de procedură penală este barometrul democraţiei, cu condiţia să fie asigurată buna sa punere în practică.

Proiectul noului co