"Cazul Saint-Fiacre" a aparut pentru prima oara in 1932, la Editura Fayard din Paris, iar in 1959 a fost ecranizat in regia lui Jean Delannoy. Un mesaj anonim, care anunta o crima in Saint-Fiacre, il conduce pe Maigret in satul natal. Daca politia din Moulins, la fel ca si cea din Paris, considera biletul o gluma proasta, Maigret ia lucrurile in serios si pleaca la locul unde ar fi trebuit sa aiba loc crima. Poposeste la singurul han din zona, cel al lui Marie Tatin, iar a doua zi, de dimineata, ia parte la prima slujba din Ziua Mortilor, cind, conform anuntului, trebuia sa fie savirsita crima. In biserica se aflau citeva femei, preotul, un copil si Maigret. Nimic neobisnuit pina aici. Niciunul dintre sateni nu ii parea dubios comisarului. La un moment dat, dintr-o masina neagra, care venea probabil de la castel, coboara contesa de Saint-Fiacre. Intra in biserica si se aseaza pe unul din scaunele sculptate destinate castelanilor. Tine in mina o carte de rugaciuni care, asa cum se va vedea mai tirziu, ii va aduce moartea. Dupa moartea contesei, Maigret ajunge la castel, unde afla lucruri noi despre viata contesei, pe care o stia de altfel din copilarie, dar ale carei secrete ies de-abia acum la iveala. Contesa are un fiu, Maurice de Saint-Fiacre, care locuieste la Paris, si il avea ca amant pe Jean Metayer, secretarul de la castel. Maigret ii interogheaza si pe Maurice (fiul risipitor din capitala) si pe secretar, dar nu afla nimic nou despre moartea contesei. Toti cred ca a fost vorba doar despre un atac de cord, insa biletelul nesemnat care anunta crima din Saint- Fiacre ii da inca de gindit comisarului. A doua zi, Maigret merge in cimitirul satului, unde era ingropat si tatal sau. Aici il intilneste pe Gautier, care ii vorbeste despre contesa. Afla de la acesta ca Metayer scria pentru Journal de Moulins. In aceeasi zi, Ernest, baiatul din corul bisericii, ii aduce