* Rodica Dima este unul dintre manechinele apreciate din "epoca de aur" a Casei de Moda Braila * a lucrat din 1980 in Casa de Moda, la atelierul flori-palarii si a acceptat sa participe, in paralel, la zeci de prezentari de moda, unde numai crema societatii avea acces * "Totul a inceput cu o propunere din partea atelierului de creatie: "Uite, avem un model dragut de rochie. Vino putin, sa-l vezi si sa-l probezi!"", isi aduce aminte Rodica * la putin timp de la Revolutie a plecat din cooperatie pentru a-si deschide propria afacere: este designer

Statutul social al unui topmodel al zilelor noastre este de cele mai multe ori asociat unei vieti tumultoase: aparitii televizate, aparitii in reviste, poze pe prima pagina, parfumuri ce le poarta numele si lista poate continua la nesfarsit. Toate sunt atributele succesului in lumea manechinelor ce dau viata creatiilor vestimentare ale marilor case de moda. De multe ori, frumusetea atat de admirata acum este artificiala sau in cel mai fericit caz "imbunatatita" cu mici "retusuri" de bisturiu. Cum se misca aceasta industrie in urma cu aproape 30 de ani? Care era statutul unui fotomodel, in contextul in care regimul comunist isi punea acut amprenta in viata artistica?

Rodica Dima a facut parte din echipa de elita a topmodelelor Casei de Moda Braila, fiind apreciata pentru stil si modul de prezentare a tinutelor cu care defila pe podiumul singurei "institutii de moda" din oras. A reusit sa dea viata si un plus de valoare vestimentatiilor de multe ori terne, incorsetate in matritele conceptului comunist "omul nou - femeia noua". A avut ocazia sa imbrace si sa prezinte tinute realizate din materiale "pretioase" (matasuri sau blana naturala) - un lux pentru perioada anilor '80, pe care il putea afisa doar elita "tovaraselor" brailence, in ocazii speciale, dar ferite de ochii urbei. Desi au trecut mai bine