Dacă Andreea Marin ar candida pentru o funcție publică, ar câștiga din prima, fără campanie, doar printr-o simplă fluturare din gene. Sursa: EVZ

Gropițe, ochi de căprioară, tocuri de 12 centimetri, pardesiu negru cu guler de blană - Andreea Marin Bănică în inima Bărăganului. Sătenii din Brazii și Maia, județul Ialomița, o așteaptă cu inima la gură. O categorie importantă din publicul-țintă al defunctei emisiuni „Surprize, surprize” este anesteziat de emoție, în timp ce Zâna calcă hotărâtă în noroiul ulițelor pentru a împărți cărți și dulciuri elevilor. Este un bulgăre de energie, un motoraș setat pe fapte bune, o adevărată fabrică ambulantă de PR. Dacă Andreea Marin ar candida pentru o funcție publică, ar câștiga din prima, fără campanie, doar printr-o simplă fluturare din gene.

Dacă-și propune, poate avea la degetul mic pe oricine. Primarul este gâtuit de emoție, preotul se agită de colo-colo, o mulțime de trepăduși aleargă care-ncotro, totul pentru ca acțiunea caritabilă condusă de Andreea Marin, care a ajuns în sfârșit și în satul lor, să meargă ceas. Atunci când nu o vezi cu microfonul în mână, în platoul televiziunii, smulgând lacrimi de la „subiecții” cu rude pierdute prin toată lumea, pare mai „de-acasă”. Uiți de faptul că ai ocolit atâția ani butonul telecomenzii care declanșa automat, în fiecare sâmbătă seara, refrenul obsedant „Te așteeeept aiiiiici...”. Când o vezi în acțiune, ți se pare firesc să se alinte, să-și pițigăiască vocea și să-și rotească ochii precum două mărgele.

Indiferent dacă a reușit sau nu să ne vândă cartea asta a naturaleții, este demn de admirat faptul că o persoană care a atins cel mai înalt nivel al notorietății și al confortului material se implică de-adevăratelea în problemele societății care a ridicat-o la rang de divă. Andreea Marin a ales caritatea, și o face al naibii de bine, fără să riște