Benavente a luat distincţia „pentru felul fericit în care a continuat ilustrele tradiţii ale dramei spaniole“. Unul dintre cei mai prolifici dramaturgi ai Spaniei a îmbogăţit considerabil modalităţile de expresie teatrală, oferind publicului piese de orientare realistă. Scriitorul spaniol Jacinto Benavente s-a născut la Madrid, la 12 august 1866. A ales să urmeze cursurile Facultăţii de Drept, dar la moartea tatălui său şi-a întrerupt studiile. A plecat într-o lungă călătorie prin Anglia, Franţa şi Rusia, unde se spune că ar fi lucrat, între altele, ca director de circ, pentru a se consacra, la întoarcere, pe de-a-ntregul creaţiei literare.
Poezie, proză, teatru
În 1893 a debutat cu un volum de versuri şi cu o culegere de nuvele, apoi au urmat celebrele „Cartas de mujeres” („Scrisori de femei”), în maniera lui Marcel Prevost. Prima sa lucrare dramatică este „El nido ajeno” („Cuibul străin”), a cărei premieră a avut loc la Madrid, în 1894.
Devine celebru pentru talentul pe care îl probează continuând să scrie piese de teatru, cele mai multe dintre ele la cerere. Astfel că în fiecare an reuşeşte să pună în scenă două sau trei piese jucate de cele mai faimoase trupe teatrale din vremea aceea.
În 1912, este ales membru al Academiei Spaniole, iar în 1922, prolificul dramaturg – devenit între timp idolul publicului din Madrid – întreprinde un triumfal turneu în ambele Americi, în cursul căruia i se decernează Premiul Nobel. La întoarcere este aclamat şi proclamat drept “principele geniilor spaniole moderne”. Dramaturgul se stinge din viaţă în oraşul său natal, la 14 iulie 1954.
Varietatea şi perfecţiunea resurselor
J. Garcia Lopez arată în cunoscuta „Historia de la literature Espanola” (Barcelona, 1966, p.596) că Benavente este contemporan al generaţiei de la ‘98 şi al modernismului, da
