Desi a primit destule link-uri de la data aparitiei si pina acum, eu abia aseara am reusit sa citesc despre “daunele colaterale” ale muncii, respectiv editorialul din Adevarul de miercuri. Andrei Plesu expune, cu propriile cuvinte, o idee pe care voiam sa o transpun in fraze inca de acum vreo trei luni, scrie Alex Mihaileanu pe blogul Subiectiv.

Problema editorialului lui Andrei Plesu este insa alta. Aceea ca domnia sa isi permite sa comenteze de pe margine ca observator, dar nu poate sa isi dea seama cum e sa fii in locul personajelor pe care dumnealui le descrie. E drept, spune niste adevaruri, dar nu reuseste sa le disece asa cum poate ar trebui.

Adevaruri explicate

Cum spuneam, acum vreo trei luni voiam sa scriu un articolas pe aceasta tema. I-as fi pus un titlu pe cit de simplu, poate tot atit de brutal: “Sintem o generatie timpita”. De ce? Pentru ca acum, mai mult decit oricind, ar trebui sa ne dam seama de asta. Sintem o generatie care se trezeste cu noaptea-n cap, se duce la munca, se intoarce de la munca, bea un pahar de vin sau o bere, mai pierde o ora in fata televizorului, dupa care se duce la culcare pentru ca, a doua zi, sa o ia de la capat.

N-as vrea sa dau propriul exemplu, dar mi-e cel mai la indemina. Acum vreun an si jumatate, pe vremea cind inca mai lucram la Business Standard, ma trezeam la opt, la zece eram in redactie, la sase seara plecam, ajungeam la sapte in Drumul Taberei, pina la opt apucam sa fac un dus si sa maninc ceva, iar pina la patru dimineata mai aveam destul de munca. In cele doua zile libere, vinerea si simbata, dormeam ca un porc pina la ora trei sau patru dupa-amiaza, apucam sa fac un dus si sa maninc ceva si ma intorceam la ce nu ramasese terminat de munca din timpul saptaminii.

Domnul Plesu considera ca exista un soi de relatie de interdependenta intre timp liber, cistig si mun