Greu de explicat declaratia exploziva facuta de consulul general al Romaniei la Torino, Iulia Buje.
Ea a afirmat pentru ziarul Cotidianul ca in perioada 1998-2000, actualul ministru italian de Interne, Roberto Maroni, pe atunci parlamentar, ar fi sunat de mai multe ori la consulatul roman din Milano, pentru a interveni in favoarea a trei romani care ar fi fost angajatii sai.
In acei ani Iulia Buje era consul la Milano si sustine ca a vorbit personal cu Maroni la telefon. Acelasi gen de interventie in favoarea unor romani l-ar fi practicat, potrivit Iuliei Buje, si alti politicieni italieni.
Roberto Maroni a negat categoric si a amenintat ca va da in judecata ziarul Cotidianul, iar Iulia Buje a fost chemata la Bucuresti pentru clarificari.
Chiar daca a spus adevarul, cu atat mai mult daca este vorba despre o fabulatie, consulul general la Torino a comis o gafa diplomatica monumentala, care pune intr-o situatie destul de delicata relatiile oficiale romano-italiene si asa nu tocmai vesele din cauza recentelor evenimente din peninsula.
In mod normal, un diplomat nu face publice astfel de informatii decat cu acordul sefilor sai, pana la cel mai inalt nivel, si in niciun caz de-a dreptul, ci furnizandu-le pe surse unui sau unor ziaristi de incredere.
Ceea ce a facut Iulia Buje pare, in aceste conditii, fie o eroare de incepatoare exaltata, fie un gest cu consecinte premeditate.
Dar d-na consul nu este catusi de putin o incepatoare, dimpotriva. Lucreaza in ministerul de Externe de 19 ani, a ajuns de la functia de secretara pana la cea de director, consul si apoi consul general. S-a casatorit cu Alexandru Mugurel Buje si el diplomat de profesie, consul general al Romaniei la Milano chiar in perioada presupuselor telefoane date de Maroni in favoarea angajatilor sai. Greu de crezut ca o persoan
