RISC. În secolul ecografiilor 3D, nașterile la domiciliu, asistate de moașe, rămân o tradiție. Până să anunțe doctorul, moașa le este mai la îndemână. Sursa: Vlad Stănescu

Aducerea pe lume a unui copil acasă sau așteptarea sorocului pe câmp, la muncă, este încă o practică valabilă la țară, acolo unde moașa are grjă de bunul mers al lucrurilor. Supravegherea gravidei, sfaturile prenatale, precum și ordinea etapelor intră în fișa postului moașei comunale, care sare și din pat atunci când este chemată pentru o „urgență”. Chiar dacă gravidele s-au împuținat în comuna gorjeană Berlești, fie pentru că tinerii au migrat spre oraș sau în străinătate, moașa Victoria Șerbănel, sau Păpușa, așa cum o cunosc localnicii, stă ca pe butelie când știe că unei femei din sat îi vine sorocul.

Cu motocicleta la sala de nașteri

Moașa Păpușa își aduce aminte perfect de ce a ales să rămână la țară, când moda era ca tinerii cu școală să încerce să aibă o viață mai bună, la oraș. „Cunoștea tata un doctor care avea o casă de nașteri. Și găsise pe cineva care mă ducea acolo cu motocicleta, să asist în sală. La școală se făcea practică, dar medicul nu te lăsa să intri să vezi”, povestește Păpușa. Din 1970, de când a rămas definitiv la dispen sarul din sat ca asistentă de ocrotire, a avut grijă de toate gravidele comunei, din toate cele șapte sate.

Numărătoarea copiilor pe care i-a moșit acasă s-a oprit, undeva, la o sută. Drept răsplată pentru intervențiile rapide, părinții au lăsat-o să le dea nume. „Așa i-am pedepsit eu, că am vrut să le dau nume. Și le-am dat numai nume frumoase!”, își aduce aminte femeia, căutând cu ochii casele oamenilor pe la care a trecut să-i ajute să le vină pe lume copiii.

„Doamnă, haideți că naște!”

În comuna Berlești, Victoria Șerbănel spune că a moșit familii întregi. Chiar dacă acum descura