Fără scandalurile din afara terenului, tot ce întîmplă în teren e ceva mai mult decît zero
Regret că începe returul. Fotbalul din teren e mai degrabă plicticos. Dacă n-am avea certurile, dezvăluirile şi poveştile despre transferuri şi aranjamentele dintre cele două jumătăţi de campionat, fotbalul nostru n-ar avea nici un haz. Ce interes poate să prezinte un meci dintre Otopeni şi Buzău? El prezintă oarece interes doar pentru o mînă de fani din Otopeni şi Buzău. Zece - douăsprezece din echipele noastre din Liga-ntîi, în afară de nişte antrenamente anonime, nu produc nimic în intersezon. Nici un scandal, nici un transfer plin de poveşti ajutătoare, nici un subiect de ziar.
Fotbalul nostru vorbit şi scris, în schimb, e pe primele locuri în Europa. Vîrful aisbergului abia de se vede deasupra apei, dar în adînc, ce de cantitate! Ce viaţă! Şi cîteodată ce moarte! Aş face şi un clasament al întîmplărilor din fotbalul vorbit - scris, primul loc deţinîndu-l tot Steaua şi Gigi Becali. Fără materialul penal şi imoral furnizat de moşia latifundiarului piaţa vorbei şi a scrisului ar fi săracă. Degeaba încearcă Dinamo să stîrnească furtuni mediatice, tot în teren trebuie să se ia în seamă. Unii, şi-n puşcărie or să fie mai căutaţi de presă decît alţii.
Nu trebuie să fim sceptici. Fotbal bun în teren n-am avut şi n-o să avem mult timp, dar istorii mai captivante decît “Valiza” şi stenogramele DNA-ului, foarte probabil că da. Lumea s-a săturat de arbitraje vîndute şi de frăţii cooperatiste. După cum merg treburile în ţară şi-n Ligă, sînt coapte condiţiile pentru violuri în grup, pentru atacuri armate, pentru încăierări cu pistoale.
Cum probabil a observat toată lumea, cîteva din situaţiile limită ale spectacolului sportiv nu constituie decît prin excepţie subiecte de larg consum. Dacă am avea un singur stadion declasat şi toate celelalte ar fi de rang c
