Un abonament nenominal care permite călătorii nelimitate cu trenul la vagoanele de clasa a II-a costă 9100 lei, iar unul pe şase luni costă 4150 lei.
9100 lei, atât costă cel mai scump abonament la clasa a doua din oferta SNCFR. Abonamentul nu este nominal şi oferă posesorilor posibilitatea de a călători oricând, cu orice tren, pe orice rută, timp de un an încheiat.
Problema e că nici o persoană fizică sau companie din România nu a fost interesată de achiziţionarea abonamentului de 9100 lei în cele 10 luni de când oferta SNCFR a fost lansată pe piaţă. Abonamentul de 2700 dolari nu are priză la persoanele fizice pentru că e mai rentabil decât abonamentele lunare ale SNCFR doar pe distanţe lungi.
În ţara noastră, naveta zilnică pe distanţe de 200-300 kilometri ar fi imposibilă. Chiar şi pe magistrala Bucureşti-Iaşi, care e cea mai modernă rută, având „cele mai puţine restricţii de viteză”, viteza comercială maximă atinsă de un Intercity e de 67 km/oră.
Un român care ar face naveta cu IC pe ruta Bacău-Bucureşti (o distanţă de aproximativ 300 km) ar avea nevoie de cinci ore şi şapte minute pentru a ajunge în Capitală. Presupunând că navetistul s-ar întoarce zilnic acasă, numai călătoria cu trenul i-ar mânca 10 ore şi 14 minute din viaţă zilnic (asta dacă nu socotim eventualele întârzieri ale trenurilor). Dacă scădem din 24 de ore şi cele 8 ore pe care navetistul le petrece la serviciu şi un minim de 20 de minute petrecut în traficul rutier din cele două oraşe, rezultă că acestuia îi mai rămân 5 ore pentru mâncat, dormit, familie, nevoi fiziologice etc. În schimb, în Franţa, o distanţă echivalentă cu cea dintre Bacău şi Bucureşti ar fi acoperită cu TGV-ul în numai o oră şi 45 de minute.
O ofertă pentru când vom avea infrastructură
Dacă în cazul persoanelor fizice e de înţeles să nu cheltuie 9100 lei pe un abonament SNCFR, c
