Cresterea economica pe care am simtit-o in ultimii ani a venit dintr-o singura sursa: economia privata. Acolo s-a creat plusvaloare, acolo s-a inregistrat profit, acolo au crescut salariile, de acolo au venit banii, din ce in ce mai multi, pe care statul i-a cheltuit. Din ce in ce mai prost.

Astazi, economia privata se sufoca. Sunt putine companiile in care discutiile relaxate despre maximizarea profitului nu au fost inlocuite de sedinte tensionate in care se vorbeste doar despre diminuarea pierderilor. si nici unul dintre liderii statului nu pare sa fie constient ca si Romania a intrat in criza si ca inactiunea ar putea sa ne dea inapoi cu ani buni.

Economia privata, dupa cum ne amintim prea bine, nu s-a impus usor. Am pierdut aproape zece ani pe mana unei clase politice dominate de nostalgici si prosti. Oameni care au dat drumul la privatizare doar cand au priceput (si cati ani le-a trebuit!) ca e totusi mai profitabil sa iei spaga cateva milioane de euro vanzand pe sub mana o fabrica decat sa iti aduca directorul in portbagaj o damigeana de vin si juma’ de porc.

Chiar si dupa ce au descoperit ca se poate trai mai bine de pe urma capitalismului, activistii crescuti pe holurile Comitetului de stat al planificarii au continuat sa tina economia privata in lant, ca pe un animal ciudat, despre care stiau ca nu vor invata niciodata sa-l domesticeasca. Intocmai cum un babuin poate calari o vreme un cal, insa nu este suficient de inteligent nici pentru a avea grija de el, nici pentru a-l face sa alerge la curse, asa si administratia romaneasca, politica si birocratica, a beneficiat de pe urma intreprinderilor private, dar nu a fost in stare sa le creeze conditiile pentru ca ele sa isi atinga potentialul maxim. De la lucrurile marunte pana la cele sofisticate, statul a continuat sa-si bata joc de economia privata si sa ii trateze pe