- Cultural - nr. 261 / 23 Februarie, 2009 CARTILE AUTORILOR MURESENI Am asezat in capul randurilor care urmeaza acest moto: profesiune de credinta a autorului Mircea Dorin Istrate, la cartea "HAR-DEAL", recent aparuta. Ardealul acest "axis mundi" este axa in jurul careia poetul isi cladeste trairile plenar, departe de pericolul monotoniei si al saraciei mijloacelor artistice. S-a discutat mult, din 1990 incoace, pro si contra, despre poezia patriotica, discursurile alunecand, uneori, in zona aceea penibila, a absurdului deplin. Considerand poezia manifestare a sentimentelor, a sensibilitatii omenesti, dominata de misterele existentiale ale poetului, personal am despre poezia patriotica o parere clara: exista poezie buna si poezie proasta! Indiferent daca-i scrisa in vers alb sau in formula clasica. Atat! Depinde din ce unghi este perceput acest aspect, de catre cititor, de receptorul spiritual. In niciun caz, poezia patriotica nu se include in sfera experientelor! "HAR-DEALUL" (Darul ceresc), "Gradina a Maicii Domnului", pentru Mircea Dorin Istrate nu-i doar "un deal si-o vale", ci-i "tara cea bogata", e "cuib de vulturi", este "Horea tras pe roata", e "Scoala noastra Ardeleana", este "Blajul cel popesc", e "Oarba de pe deal", este "Doina cea de jale", e "vin si miere", dar si "samanta vesnica", cea care nu piere. Ardealul coboara-n noi cu intregile "cohorte de sfinti", in frunte cu ziditorii de tara, ducand "Crucea neamului" care au scris "pagina de sange", convinsi ca s-ar putea sa nu fim urmasii Romei, ci Roma urmasa noastra". Cu deplina convingere, atestata-i aceasta credinta si de poemul "Pamant binecuvantat" (cu subtitlul Cuib de luna) din care, selectiv, redam cateva strofe: "Ce are Ardealul meu mai bun?/…/Domoale dealuri unduite,/Cu vai ascunse, o minune,/Campii si sesuri arcuite,/Pamant ca untul, pentru paine,//Paduri ce zarea o umbresc/Cu fosnet lin