Satele dâmboviţene se-ntind de-a lungul şoselei, împresurate de maldăre de deşeuri, printre care vagabondează, deopotrivă, oi, oameni şi şobolani. Majoritatea gropilor de gunoi din România trebuie închise până în vara acestui an. Până atunci, autorităţile locale dau neputincioase din umeri şi acuză lipsa de fonduri. Biserica din comuna Bilciureşti, judeţul Dâmboviţa, adăposteşte, uneori, alături de credincioşii veniţi la slujbă, şobolani îndestulaţi cu stârvuri aruncate în valea ce coboară spre râul Ialomiţa.
Câinii traversează, şi ei, nestingheriţi DN1A şi se opresc în acelaşi loc, căutând hoituri, din care se hrănesc mârâind unii la alţii.
Terenul viran din spatele bisericii a fost transformat de săteni într-un imens depozit de gunoi, în care, alături de animale, aceştia scormonesc după oale sparte sau linguri vechi pe care le îndeasă în saci.
Tot ce nu a mai încăput în curtea gospodarilor din Bilciureşti, de la resturi de mâncare până la plăpumi roase ori moloz, se aruncă în spatele bisericii cu credinţa că aici, şi nu în altă parte, trebuie clădit locaşul gunoaielor.
Chiar şi primăria, care, de curând, şi-a construit un grup sanitar nou, a aruncat câteva căruţe de dărâmături ce pot fi zărite cu uşurinţă de pe DN1A.
Unul dintre locuitorii comunei, om de afaceri, după cum îşi spune, trage căruţa în mijlocul gunoaielor şi cu o lopată începe să se descotorosească de spărturi şi pulbere de tencuială amestecate cu mâncare stricată.
Lîngă biserică, hoituri şi şobolani
La Butimanu, Lacul Piscicultorul e ocrotit de panouri şi gunoaie
„În focarul ăsta de infecţie, ce se întinde cât vezi cu ochii, e teroare şi, ia uitaţi-vă, biserica e la doi paşi. Sunt aduse zilnic numai mizerii, pe care nimeni nu le mai ia de aici de vreo trei-patru ani. Ieri au aruncat un
