- Editorial - nr. 261 / 23 Februarie, 2009 Se spune in popor ca, pentru orice pacat comis in viata noastra, odata si odata tot vom plati, noi sau urmasii nostri. Se mai spune ca blestemele impotriva celor vinovati se pot lega si pana in cel de-al saptelea neam. Dincolo de aceste aspecte mistice, daca vom incerca o retrospectiva, o analiza a faptelor noastre grave comise cu stiinta impotriva randuielilor omenesti, lasate de Dumnezeu prin Decalog si prin invatatura plina de intelepciune Divina, propovaduita de Mantuitorul Iisus Hristos, transmisa omenirii prin apostoli si slujitorii Bisericii, vom constata ca noi, romanii, suntem, la ora actuala, sub un blestem greu - blestemul pamantului, venit asupra noastra prin batjocura adusa celei mai de seama avutii nationale. Dupa 1990, romanii au uitat, pur si simplu, ca pamantul trebuie lasat mostenire urmasilor, o mostenire sanatoasa, capabila sa asigure painea cea de toate zilele pentru generatiile viitoare. Spre deosebire de alte tari civilizate, cu o agricultura infloritoare, noi am contribuit din plin la imbolnavirea pamantului, printr-un proces de imburuienare masiva. La ora actuala, rezerva de samanta cu buruieni periculoase din solul patriei asigura perenitatea buruienilor pentru cel putin 100 de ani. Nicaieri in lume nu veti intalni lanuri imense cu buruieni, marginile drumurilor de toate categoriile, "innobilate" cu o corola de buruieni perene. Nicaieri in lume nu intalnesti atata indiferenta fata de conservarea sanatoasa a solului. Uniunea Europeana aloca Romaniei fonduri pentru intretinerea pajistilor si fanetelor, a ogoarelor nelucrate, dar nimeni nu misca un deget - curat blestem. Apoi, ne-am batjocorit padurile, in unele zone le-am barbierit, contribuind din plin la fenomenul de eroziune, la favorizarea inundatiilor, la instalarea secetei. Nu in ultimul rand, s-au neglijat total lucrarile de imbunatatiri funci