De obicei, aeroportul este poarta aceea intermediara prin care treci ca sa ajungi sa vizitezi locuri necunoscute si sa te intalnesti cu oameni noi. Dar iata ca, uneori, aeroportul insusi poate deveni un pretext de turism, asa cum ne-am propus sa "exploram" Aeroportul International "Traian Vuia".
Relatia unui om cu un aeroport tine de multe alte aeroporturi in care a ajuns, de usurinta de a intelege si a se descurca intr-un astfel de loc, de capacitatea personalului de a ajuta, cand aceasta se impune. De diferite puncte mici care, pe langa datele generale, vin sa particularizeze un aeroport - o cafea foarte buna sau speciala, descoperita intr-un colt, la un bar retras si nu foarte in drumul puhoiului de pasageri, un magazin in care poti sa-ti gasesti ciocolatele favorite sau, cine stie, un "detaliu de relief", adica un ornament aparte, unde poti sa iti dai intalnire cu cunoscutii, pentru a nu avea ca punct de reper clasicul "birou de informatii". Cum pretaluiesti un aeroport?
Prima data cand am zburat de pe un aeroport civil a fost intr-o zi in care valorile sau, mai bine zis, primele ganduri in legatura cu unele aeroporturi s-au conturat si, mai apoi, s-au schimbat cu o viteza naucitoare. Mai intai, pentru ca, pe aeroporturile militare pe care le cunoscusem pana atunci, check-in-ul se facea cu totul altfel, iar armele erau o prezenta nu doar obisnuita, ci si necesara, fiind vorba de o zona in razboi. Iar aeroporturile imi pareau intr-un total haos, un fel de haos aranjat totusi, chiar si atunci cand cineva se gasea sa traga dupa tine. Asa ca linistitele aeroporturi civile din ziua aceea erau fara impuscaturi, fara prea multe arme, dar... mult mai mari. Plecand de pe aeroportul din Timisoara si ajungand la Viena, care tocmai isi deschisese cel de-al doilea terminal, mi se parea ca am nimerit intr-o lume de basm, unde tot ce fusese atins de bagheta zan
