Suspectez funcţionarul public de o anatomie specială. Obligat să încapă într-un ghişeu în poziţia aşezat el se naşte musai îndoit. Fundul lui se dezvoltă ca o lipie, iar poza căpăţânii se îngustează pe desenul fantei prin care-l vezi după ce osteneşti la coadă. La coadă am stat şi eu acum 15 ani să explic pe îndelete unei doamne, în clădirea de impozite şi taxe a Sectorului 1, că n-am şi n-am avut în viaţa mea un autoturism Skoda. Eram somat să achit impozitul pentru o maşină cu an de fabricaţie 1970.

Pe atunci n-aveam nici bicicletă, d-apoi automobil! Aici scrie că aveţi. Plictisită femeia consimte să se uite în nişte dosare. Locuiţi pe Strada Sfinţii Voievozi la numărul 9? Locuiesc. Vă cheamă Avramescu? Mă cheamă. Aveţi de achitat impozitul pentru Skoda. Dar n-am automobil. Domnule, zice oţărâtă femeia, mai sunt persoane la rând. M-am uitat ruşinat îndărăt. Am întâlnit priviri neprietenoase. Mă scuzaţi, zic, eu sunt Lucian Avramescu. Am avut un unchi, Gheorghe Avramescu. El avea o Skodă. Am cumpărat de la moştenitoarele lui apartamentul, nu şi Skoda. Faceţi o hârtie, mi-a zis îngăduitoare femeia. Am revenit a doua zi. De 15 ani explic periodic şi dau declaraţii că n-am şi n-am avut Skoda. Anul trecut am redactat o depeşă şi am cerut număr de înregistrare. Mi s-a spus că totul s-a rezolvat. Acum trei zile m-a sunat la Sângeru nevastă-mea. Ne-a venit, zice, hârtia cu impozitele. Avem mari restanţe la... Skoda. De astă dată automobilul nu mai este pe numele unchiului. E pe numele meu. Prin ce minune am fost împroprietărit? Mai e ceva, zice nevastă-mea. Ai o amendă de şofer de acum trei ani. Aproape opt milioane de lei vechi. Îmi vâjâie capul. Îmi amintesc. Acum trei ani, în Piaţa Victoriei stăteam la stop în spatele unui Logan nou pilotat de o doamnă. Când s-a dat liber au ţâşnit toate maşinile. A plecat şi doamna, dar după doi metri a pus un stop cr