Daniel SANDRU Habar n-am unde-i, pe harta, Ganeasa, si e probabil ca as rata, din aceasta cauza, un prezumtiv examen la "Geografia Romaniei". Ce stiu este ca acolo, pe fondul unor alegeri locale, a izbucnit un conflict violent intre reprezentantii celor doua partide care, de la finalul anului trecut incoace, se chinuie sa ne convinga de unitatea lor de monolit si, plecand de aici, de implinirea promisiunii eficientei guvernamentale. E vorba, evident, de PD-L si PSD (ori vitavercea). Duminica, bunaoara, un deputat PD-L, Daniel Barbulescu, a fost surprins de camerele de luat vederi cu o bata la purtator. Aceasta se afla in portiera stanga-fata a unei masini din parcul auto al Camerei Deputatilor, ce fusese atribuita organizatiei din Olt a PD-L. Ma grabesc sa spun ca nu acest aspect reprezinta, pe fond, subiectul comentariului de fata, pentru ca, in mod evident, simbolistica violentei nu e straina - mai ales la ceas de campanie electorala - nici unor partide precum PSD ori PNL (iar la localele din vara trecuta ori la ultimele generale au fost suficiente exemple in acest sens). Aspectul mentionat e doar un indiciu al subiectului, in masura in care se constituie intr-o noua proba pentru demitizarea ideii ca PD-L e un "partid imaculat".

Sau ca ar reprezenta, asa cum le place adeptilor neconditionati ai "pragmatismului politic" sa creada, "raul cel mai mic". Nu e, pe de alta parte, si un indiciu care sa sugereze ca PSD ori PNL ar fi mai bune cu ceva. Arata doar ca politica romaneasca din acest moment nu comporta, la nivelul partidist al resurselor umane, grade de comparatie pe axa bine-rau. Common-sense-ul ar spune ca "toti sunt o apa si-un pamant", dar, in ce ma priveste, prefer sa incerc a evita pacatul generalizarii. Tocmai de aceea, subliniez ca NU ceea ce s-a intamplat la Ganeasa ofera imaginea unui PD-L nici mai bun, nici mai rau decat rivalii sai