Acum cateva decenii circula o carte despre un criminal nazist, intitulata Moartea e meseria mea. Azi, o alta profesiune s-a extins la un public tot mai larg, si anume bataia. De cand batausul a ajuns sa fie numit luptator K1, are si fani, are si apropiati, are chiar un clan, asa cum am auzit cu ocazia bataii de sambata trecuta de la mallul bucurestean din Militari. O sa scrie si asta, cand o sa bata (sic!) in retragere, o carte cu titlul Bataia e meseria mea? Mira-m-as!
Pacea de nu stiu cate zeci de ani s-a soldat cu o multime de razboaie mici, in care au murit probabil milioane de oameni, cat intr-unul mare. Noi spunem razboaie mici, pentru ca privim de departe, dar pentru cei implicati ele sunt chiar razboiul. Cel mare.
Ei bine, pe langa aceste razboaie mici intre state, exista razboaie si mai mici. La magazinul respectiv, firma de paza era de mult pe picior de razboi cu clanul cetateanului acuzat de a fi provocat batalia de sambata. De fapt, i s-a si spus nu bataie, cum stim noi, ci... lupta. Or, lupta e nobila, nu-i asa? Sambata, motivul a fost parcarea intr-un loc nepermis. Cu alte ocazii, cand batausii nici nu sunt porecliti luptatori, fie K1, fie K cat vreti dvs., exista si alte multe motive.
Iata dar ca nu numai in Italia isi fac de cap cetatenii romani. Bataia este o solutie de viata pentru prea multa lume din jurul nostru. Ma refer numai la concetatenii nostri, dar proclamarea bataii proba sportiva nici macar nu a avut loc aici. O rapida explicatie a ascensiunii violentei ar fi cresterea populatiei pe glob, ceea ce-i face pe unii sa creada ca nu mai incap de vecinii lor. Niste romani din Italia si-au omorat administratorul de bloc pentru ca acesta le cerea sa-si plateasca datoria, intretinerea sau/si chiria. L-au transat si depus intr-un geamantan, asa cum ne obisnuisera emigrantii chinezi anii trecuti, aici, la Bucuresti.
@N
