Camionagii romani s-au dotat cu statie de emisie-receptie, a carei folosire, spre deosebire de antiradar, e legala. Cum se pun la drum, deschid statia si intra pe frecventa. Se intreaba reciproc mai ales despre radare si despre echipajele Autoritatii Rutiere Romane care le verifica diagrama unde se inregistreaza printre altele timpul cat au stat la volan. Vulgaritatile abunda. Uneori insa in limbajul soferilor se insinueaza un strop de emotie: „mai avem un pic si ajungem acasuca, domn Petrica.”
Ma urc in microbuzul unui prieten. Destinatia: Sibiu. Masina e goala, dar la intoarcere pe banchete se vor inghesui niste francezi care filmeaza la Rasinari. Marian deschide statia. O are de proba, de la un var sofer pe TIR. E deja convins ca o va cumpara, fiindca l-a salvat pana acum de cateva amenzi. Pe A1 ploaia se transforma in lapovita.
De sub rotile camioanelor mazga groasa tisneste in jerbe pe parbrizul autoturismelor. Stergatoarele abia fac fata. Din loc in loc, cate un ghinionist scapat in decor. Pe sensul celalalt, un TIR rasturnat. In eter ingrijorarea sporeste. „Cum e drumul spre Valcea, colega?” „Ninge pe Dealu Negru. Am stat 2 ore in coloana.” „Multumesc! Drumuri bune!” Vocile se inmultesc. „Intre Rm.Valcea si Curtea de Arges e drumul blocat.” „ Vin de la Slatina, inca se circula bine. Nu-i nici radar.”
Dincolo de Pitesti, patrundem in plina iarna. Ajungem la cea mai periculoasa curba de pe Dealu Negru. La cati au murit aici, ar putea fi amplasat un monument al soferilor de TIR. Acum, un parapet inalt si solid separa soseaua de haul in care se rasturnau masinile. In sensul de mers se formeaza o coloana de zeci de camioane. Asteptam.
Cand densitatea de masini creste, discutiile prin statie se intensifica. „Bai, frate, se dau mici pe gratis la Dedulesti?” „Nu colega, s-o oprit unul cu un tractor cu lama in varful pante
