Ceauşescu făcea rost de valută pentru a-şi alimenta megalomania din orice, inclusiv din "solidaritatea cu popoarele frăţeşti din Africa". În 1979 a decis să trimită 150 de oameni din aviaţia militară românească în Angola, contra cost. Aceştia aveau misiunea să formeze piloţi de luptă pentru regimul marxist care luase puterea în fosta colonie portugheză. Acolo era plin război civil între comuniştii din MPLA, sprijiniţi cu trupe şi consilieri de Cuba şi URSS, şi rebelii din facţiunea UNITA, ajutaţi de Africa de Sud.

Generalul-locotenent Aurel Niculescu, acum în vârstă de 85 de ani, unul dintre aşii zburătorilor români, a condus "corpul expediţionar" din Angola. Misiunea lui era atât de secretă, încât sursele oficiale nu vorbesc despre ea nici acum, dar "inamicii" sud-africani aflaseră de ea din primul moment în care ofiţerii români aterizaseră în Angola. Domnul Niculescu a acceptat să stea de vorbă cu noi. L-am cunoscut pe domnul general datorită lui Sorin Turturică, fostul meu coleg de facultate, care s-a specializat în istoria aeronauticii româneşti, domeniu în care a devenit extrem de competent. El coordonează colecţia de cărţi "Aeronautica română" de la Editura Anima, unde editează dialoguri şi lucrări de real interes pentru cei pasionaţi de aviaţie.

Rep: Încep destul de abrupt. De ce a fost botezată misiunea dumneavoastră Sirius?Aurel Niculescu: E o poveste întreagă. Între 1979 şi 1980, când ne-am pregătit în ţară pentru misiune, antrenamentele s-au desfăşurat la baza aeriană de la Ziliştea, de lângă Buzău. Asta era lângă vârful de Munte Siriu, aşa că am luat iniţial denumirea acestuia. Era o denumire tipic românească şi misiunea era secretă, trebuia mascată. Cum principala stea care putea fi observată de pe cerul Angolei era Sirius, am adoptat denumirea asta. Misiunea era considerată un mare secret, nu aveam voie să le spunem nimic