Cunoscuta, pe vremea Zidului berlinez, drept cea mai vesela baraca a lagarului socialist, Ungariei nu i-a lipsit picanteria nici in umor, nici in mancare. De altfel, la sfarsit de 89, un maghiar bine vindea cutia continand ultima suflare a sistemului - aer chior, intr-o doza de aluminiu -, al carui fas mai usurase lumea de-o belea. Despre Imre Kertesz a venit vorba ceva mai tarziu. Cu un... aer serios au aparut, pe Andrassi, Terror Haza, intr-o fosta casa-beci a Securitatii si fara fasoane, Szoborpark. De-am apucat sa pot privi, zambind, statuile anilor hei-rup, cizma sovietica pe care n-am scos-o vreo 45 de ani (ce jale de damfuri!) si pe Ninel (Lenin) aratand, cum il sau nu-l mai stiti, cu degetul spre inaintele victoriei totale. Asupra noastra "insilor".
Budapesta isi are romanii ei - ruinele de la Aquincum, turcii ei - baile, mormantul capeteniei Gul Baba (devenit soi de cartofi), mihrabul din Belvarosi Templom, evreii ei - sinagoga mare, cartierul ErzseÂbet, monumentul dedicat lui Raoul Wallenberg, salvatorul, ii are pe Stefan, pe Matei, Millenium-ul intreg, un tren cu cremaliera, condus de copii, pe Istvan Hegy, bulevarde imperiale, cofetarii si cafenele asemenea - Gerbeaud, New York in Pesta, Pierrot, Ruzwurm in Buda. E o hegy (deal)-vale cu pesteri aproape in centru, ape termale de te scalzi afara iarna, poduri vechi si cea mai veche linie european-continentala de metrou (VoÂrosmarty-Millenium), dupa Londra, de care aminteste, prin stil si asezare, insusi Parlamentul. Are un Hilton care sta peste o biserica dominicana, la randul ei, asezata peste una si mai batrana. Iar pe mal, langa Marriott, are o rigla de "cotele apelor Dunarii" (care Dunare poate c-ar lua-o-napoi, dac-ar putea, stiind ce va trage pe la noi), ca sa te sperii din vreme, vazand cum a navalit, nu o data, peste oras.
Daca ati crezut ca Buda si Pesta au fost, dintotdeauna... un
