Nu e nici o lună de când scriam, în acest colţ de pagină, că România a ajuns o adunătură de cnezate şi voievodate constituite şi conduse strict pe criterii infracţionale. Afirmaţia mea, dezvoltată pe larg şi în câteva emisiuni de televiziune, a stârnit revolta puritanilor politici, indignaţi nevoie-mare că generalizez nedrept şi că bandiţii-s doar excepţii care confirmă regula.
Mai mult, al treilea ministru de Interne al actualei guvernări a ieşit solemn pe tv şi a decretat declanşarea luptei dintre forţele de ordine şi infractori. Mai mult, ca-n blaturile lu' nea Mitică de la Ligă, Dan Nica a ţinut să anunţe şi viitorul câştigător: forţele binelui.
De-atunci încoace, doar privind (consecvent sau ocazional) la televiziunile de ştiri, nu poţi să nu te-nfiori de-atâta siguranţă câtă-ţi oferă autorităţile statului. Alegerile se desfăşoară cu bâtele la purtător şi banii pe masă, infractori condamnaţi la ani grei de puşcărie umblă liberi pe străzi pe motiv c-ar fi la odihnă şi tratament, iar interlopii au ajuns până la a se bate-n parte cu agenţii de pază în ditamai mall-ul din Capitală. Triumful suprem al binelui, un cetăţean urmărit penal pentru sechestrare de persoană şi tentativă de răpire, promovat din inepuizabilă pepinieră care-i Republica Autonomă Craiova, a ajuns, pe bază de algoritm politic, în Guvernul României. E drept, nu chiar ministru plin, da' demnitar, că a avut omul merite la bunul mers al campaniei portocalii.
România este neguvernabilă şi n-are nici o treabă cu standardele europene la care ar trebui să se alinieze. Oricât s-ar zvârcoli-n spume şi isterii televizate preşedintele României, cu sau fără subminarea presei, autoritatea statului, pe diversele ei componente, nu mai există. Nimeni (şi aici nu mă refer la oamenii cu frica legii) nu se mai sinchiseşte de ameninţarea actelor normative. Nici n-ar avea d
