● Nasturi în lanul de porumb, Vlad Moldovan, Constantin Acosmei, Şerban Axinte, Cristina Ispas, Claudiu Komartin, Ştefan Manasia, Rareş Moldovan, Oana Cătălina Ninu, Alexandru Potcoavă, Monica Stănilă, Radu Vancu, v. leac, Editura Brumar, 2008.

Nasturi în lanul de porumb este un volum colectiv scris în Tabăra de creaţie de la Săvîrşin organizată de revista Arca şi Uniunea Scriitorilor din Arad, tabără ajunsă, în luna septembrie a anului trecut, la ediţia a doua. Cei doisprezece poeţi sînt cu toţii tineri şi foarte tineri, Oana Cătălina Ninu (n. 1985) fiind mezina taberei, iar Constantin Acosmei (n. 1972), cel mai matur. În prefaţa volumului, Bogdan Creţu susţine faptul că nu se poate vorbi de o coerenţă de grup, "douămiismul" sau "milenarismul" fiind etichete aplicate forţat, din inerţie sau din comoditate, unor poeţi cu personalităţi distincte, şi conchide spunînd că "există o mare varietate în poezia contemporană". Mă tem că eseurile, dezbaterile de prin revistele culturale şi, mai ales, antologiile au "clasicizat" deja numele generaţiei 2000 care a intrat în panoramele şi istoriile literare, mai mult, a fost asimilat culturii populare, dar, lăsînd această repetabilă fatalitate deoparte, să vedem cît de diferiţi între ei sînt aceşti doisprezece poeţi, printre cei mai titraţi ai generaţiei.

În "Tripon", Vlad Moldovan se defineşte drept "extrasensibil", poemele lui fiind un fel de exerciţii de retragere şi confesiune ale unui inadaptat inofensiv: "tehnicile mele nu se potrivesc / cu ale multor oameni. / Nu pot vorbi prea mult / pentru că mă hăpăie imensitatea / din ce în ce mai crudă". Sinceritatea discursului său neechivoc şi cumva ceremonios este un atribut al discreţiei "singurătăţii meticuloase", deopotrivă sălbatice şi sfioase, care îşi este sieşi suficientă. Antiliric, Constantin Acosmei invocă tăcerea în chiar debutul unui sonet stîngaci (volu