Av Razvan A HUTANU

Codul civil defineste servitutea ca fiind o sarcina impusa asupra unui imobil pentru uzul si utilitatea unui imobil avand un alt proprietar. Astfel, servitutea presupune doua bunuri imobile, care apartin la doi proprietari diferiti.

Servitutile legale sunt cele stabilite de lege, precum servitutea referitoare la zidul sau santul comun, interdictia de a construi ori planta pe un teren decat cu respectarea unor distante fata de hotar, servitutea de vedere, servitutea de trecere.

In ceea ce priveste distanta plantatiilor, precizam ca arborii inalti nu pot fi plantati mai aproape de 2 metri fata de hotarul despartitor, iar arbustii si gardul viu mai aproape de 0,50 metri fata de acelasi hotar, daca nu exista obiceiuri locale care sa prevada altfel. In caz de nerespectare a acestei servituti legale, proprietarul fondului invecinat are la dispozitie o actiune in justitie pentru scoaterea lor sau taierea crengilor intinse peste proprietatea sa.

Referitor la distanta si lucrarile intermediare pentru anumite constructii, persoana fizica sau juridica ce vrea sa execute anumite constructii trebuie sa respecte distantele prevazute de reglementarile speciale ori prin obiceiul local.

Servitutea de vedere consta in interdictia de a deschide fereastra de vedere sau balcon spre fondul vecin mai aproape de 1,90 metri (intre zidul cu vedere si proprietatea invecinata, daca deschiderea este dreapta) si mai aproape de fondul invecinat de 0,6 metri, daca vederea este oblica.

In cazul picaturii stresinilor, proprietarul este dator sa faca streasina casei sale astfel incat apele din ploi sa se scurga pe terenul sau ori in strada, dar nu pe locul proprietatii invecinate.

O alta servitute stabilita prin lege este cea de trecere. In acest sens, proprietarul locului infundat poate sa ceara vecinului sau dreptul de trece